Participanți club: Stefan U., Ruxandra N., Sebastian P., Cristina S., Gabi C., Maria U., Ina C.
Alți participanți: Eugen P. (Silex Brasov), Alin P.
Scopul deplasării: Cartare, decolmatare în zona galeriei principale, explorare cu camera mobilă in diverse zone de explorare.
Vineri 5 februarie
O primă echipă ajunsă mai devreme în Polovragi, echipă formată din Ștefan, Ruxandra și Sebi au intrat în peșteră pentru a continua decolmatarea într-un punct de pe galeria din aval.
„În prima faza a săpat Ștefan, Rux prelua gălețile de nisip, iar eu le duceam înapoi câțiva metri și aruncăm nisipul într-o nișă. Unde s-a spart inițial planșeul, Ștefan a zis poate lărgim să vedem ce e în dreapta, deoarece dacă aruncăm pietre acolo se auzea clipocit. Nu prea am reușit să spargem, roca fiind prea tare, dar mi-a venit ideea să fac o gaură în perete, sub planșeul în dreptul lacului, fiindcă am observat că era numai argilă. După ce am găurit am observat un laculet de vreun metru lungime și jumătate lățime cu un mic horn de 3 metri deasupra și adânc de vreun metru. Ne-am decis că e mai bine să depozităm nisipul acolo. Problema a fost că pe măsură ce puneam nisip, creștea și nivelul apei și la un moment dat am avut parte de o … cascadă. Am reușit însă să avansăm cam 2 metri pe galerie. „
Sâmbătă 6 februarie
O primă echipă formată din Cristina, Maria și Gabi urmăm să inspectam puncte terminus de pe diverse galerii secundare.
Nu am intrat bine și am început mici ședințe foto, și eu și Gabi fiind fascinați de imaginile pe care ni le dezvăluia Maria, ea fiind în față.
În această perioada este multă apă în peștera și astfel am regăsit o galerie mult mai spectaculoasă – cu toate gururile pline de apă, cu pereții strălucitori și cu o podea cu reflexii interesante.
Continuăm pe galeria principală și în scurt timp ajungem la primul loc de explorare. Ne strecurăm printre pereții care uneori par imposibil de apropiați. Ajungem deasupra tubului vertical iar Gabi coboară înăuntru și pornește camera ca să verifice continuarea. Pare să continue într-un plan orizontal, pare a fi un “fund” de sifon care s-a colmatat de argilă.
Revenim în galeria principală și continuăm în pas hotărât. În scurt timp pasul hotărât se transformă în mers în patru labe și apoi în târâș – dar tot hotărât.
Hai ca merge (foto: Cristina Stika)
Ajungem la a două galerie de inspectat și luând cu noi doar camera de filmat, începem mersul în patru labe pe pat de pietre de râu. La punctul terminus există o diaclază foarte îngustă, pe care Gabi a încercat să o fotografieze. Pare să continue, dar trebuie să vină un speolog cu gabarit corespunzător. Ne-am întors în galeria principală și spre ieșire ne-am întâlnit cu echipa de cartare cu care am ieșit împreună din peștera în jurul orei 22.
O a doua echipă formata din Pepu, Ina si Sebi am intrat la săpat pe galeria principală. Pepu a lărgit zona si a încercat să sape în față, în dreapta și în stânga, dar din păcate în toate părtile a dat de roca mamă. Ne-am hotărât să sape în jos. Dupa vreo 3 ore de săpat, am facut o pauză – tunelul fiind exrem de îngust și nearisit. Am continuat săpătura încă 2-3 ore până când a început să ni se pară că vine un curent rece.
O a treia echipa formată din Ștefan și Ruxandra a început recartarea peșterii de la intrarea în aval. Echipa de cartare a luat DistoX-ul, telefonul cel nou și inteligent, multă apă și cola pentru hidratare și haine groase. Deși cartarea trebuia să meargă mult mai ușor, culegerea datelor din punctul de unde începe peștera a dat câteva bătăi de cap. Reveniți în galeria principală după ore bune de stații, distanțe, unghiuri și direcții ale vizelor am continuat cartarea până ne-am întâlnit cu echipa Cristina, Maria și Gabi care își terminase treaba și bătea în retragere. Am hotărât să ne oprim aici și să ieșim.
Echipele au ieșit din peștera în jur de ora 22.00.
La cartare (foto: Sebastian Popa)
Duminică 7 februarie
S-a făcut o tatonare de suprafață la începutul cheilor.
Întocmit: Cristina Stika, Sebastian Popa și Ruxandra Nițescu